Nu prea am apucat sa vad filme europene in ultimii doi ani, dar propunerea Cehiei pentru Oscarul din 2008 m-a incitat inca de cand am vazut trailerul. I Served the King of England este un film demn de a va starni curiozitatea si de a merge sa il vedeti pe marele ecran, datorita imaginilor vizuale de exceptii si muzicii pe masura care le acompaniaza.

A ajunge sa-l servesti pe regele Angliei versus a ajunge milionar

Povestea este simpla: este vorba despre batranul Jan Dite care, iesit din inchisoare dupa 15 ani, isi analizeaza viata petrecuta in timpul careia a fost servitor, a iubit multe femei, s-a casatorit cu o profesoara de sport nazista, a trecut prin al doilea Razboi Mondial si a ajuns milionar. Apoi a fost inchis printre milionari. Apoi a ajuns un om demn.

Filmul se concretizeaza intr-un efort cinematografic de a sugera melancolia pentru o viata dulce-amara, traita la maxim si neatins de lumea si evenimentele exterioare. O viata demna de onoarea din spatele propozitiei “L-am servit pe regele Angliei”. Filmul arunca din cand in cand ironii cinice si un pic usturatoare cu privire la lacomie, avaritie si lipsa de principii.

Istorie si cinematografie derulandu-se pe marele ecran

Iti poti aduce aminte, dupa cum bine spune Carmen in cronica pentru I served the king of England de filmul mut, de muzicalurile de pe vremuri, de Charlie Chaplin si de filmele de arta. Imaginile sunt minunate, cadrele impodobite cu detalii frumoase, iar muzica completeaza melodios acest elogiu adus frumusetii vietii si iubirii. Tot filmul pare a se constitui intr-o coregrafie vaporoasa – un dans al vietii, cu bucurii si necazuri, toate privite cu ochii linistiti ai unui batran.

Ce as putea reprosa filmului este o anumita lentoare, datorata faptului ca este vorba despre un roman transpus in film. Lentoare care ne poate plictisi, ne poate crea senzatia ca privim un tablou in loc sa vedem un film, dar totodata ne va relaxa si ajuta sa privim viata prin alte lentile.

Nota: 8/10