CoolRank: 8.5/10

Nota IMDb: 8.2/10

Frost/Nixon a fost pentru mine cea mai placut surpriza de la Oscarul 2009. Un film bazat pe fapte reale, transformat de regizori si actori intr-un duel de priviri si cuvinte plin de suspans si emotie.

Povestea este posibil sa o stiti (documentare, internet, etc.). David Frost – om de televiziune britanic celebru – ii ia un interviu lui Richard Nixon la 3 ani de la demisia fortata a acestuia de dupa scandalul Watergate. Interviul implica costuri mari pentru Frost, care, nereusind sa colaboreze cu nici o televiziune, este nevoit sa isi acopere initial mare parte din pret din propriul buzunar.

De-a lungul seriei de 11 parti ale interviului, intre cei 2 barbati se duce o reala lupta de putere tacita: Nixon doreste sa scape cu imaginea curata din interviuri si fara sa discute lucrurile care l-aun incriminat de la bun inceput, iar Frost lupta pentru faima sa ca om de televiziune si pentru a reusi sa il domine pe fostul presedinte inspre a recunoaste ceea ce s-a intamplat cu adevarat cu cativa ani in urma.

Despre actori si regie ce se poate spune?

Jocul celor 2 actori creeaza un suspans si o tensiune incredibile, totul transformandu-se intr-o reala batalie in cuvinte si priviri, in care fiecare dintre cei doi incearca sa domine scena si sa obtina de la celalalt ceea ce urmareste.

Frank Langella joaca splendid. Personal, nu am vazut pana acum nici un rol care sa nu fie de mana a doua de la Frank Langella. De aceea, banuiesc ca rolul lui Nixon a implicat si un grad mare de noroc – Frank s-a potrivit manusa pe rol si ceea ce face este pur si simplu incredibil.

Spre deliciul nostru, Frank are si un partener pe masura: Michael Sheen. Actorul exprima foarte bine trairile personajului sau: determinarea, mandria, entuziasmul, umilinta cand nimeni nu mai crede ca va reusi, triumful si empatia, mila pe care o simte pentru Nixon in acelasi timp.

Momentul confesiunii lui Nixon este un punct cu adevarat culminant al filmului. Este ca o descarcare, iar pentru personajul lui Richard Nixon un catharsis, care ii asigura acestuia prin eliberare posibilitatea reintegrarii in societate.

Regizorul Ron Howard in cariera sa de peste 32 ani a reusit de nenumarate ori sa ne impresioneze. A castigat deja 2 premii Oscar pentru cel mai bun film si cea mai buna regie pentru A Beautiful Mind.

Wouldn’t you trade Nixon in a second for Bush? intreaba Roger Ebert

Mi-a placut foarte mult comentariul lui Roger Ebert care spune ca i se pare ironica discrepenta dintre imaginea pe care o aveam despre Richard Nixon in momentul demisiei acestuia si imaginea pe care o avem acum. “How we cheered when Richard M. Nixon resigned the presidency! How dramatic it was when David Frost cornered him on TV and presided over the humiliating confession that he had stonewalled for three years. But wouldn’t you trade him in a second for Bush?“.

Probabil filmul nu va primi premiul Oscar – si eu tin cu Slumdog Millionaire – dar pot spune cu mana pe inima ca este un film demn de acest premiu. Sper insa ca Frank Langella sa fie recompensat asa cum merita. Pentru alte pareri, au mai scris despre film si cei de la CineBlog. Eu zic ca este un must see.