City of Ember are aparenta perfecta a unui fantasy pentru copii. Personajele sunt copii. Se cauta ceva supranatural. Lumea din jur pare de basm. In realitate, City of Ember este o satira pentru adulti. O satira despre limite, culturi, rituri, religii, politica, conducere, societate… o satira a lipsei de logica, a lipsei de privire de ansamblu in lumea de azi.

Ember – lumea noastra in miniatura cu aceeasi lipsa de logica

Ember satirizeaza realitatea noastra intr-o lume de basm. Ne arata religiile, prejudecatile, regulile in care ne-am prins si pe care nu le contestam – cu acelasi curaj cu care are indrazneala sa le conteste un copil. Un oras in miniatura aflat undeva in centrul pamantului, la fel de real ca si ceea ce se afla la suprafata pamantului.

Vizualul este de exceptie, iar atmosfera este linistitor de apasatoare, seducandu-ne si facandu-ne sa ne afundam in Ember incetul cu incetul. Actiunea lipseste, dar filmul nu reuseste totusi sa plictiseasca. Are un anume ritm si desi nu ne este foarte clar cand incepem sa ne miscam – actiunea este lenta, totusi ceva ne capteaza atentia. Probabil realismul acestei lumi, asa-zise de poveste. Ne suna familiar, suntem curiosi cum vor reusi sa scape locuitorii din Ember. Poate pentru ca stim ca pentru noi este mai greu…

Cat despre actori, Tim Robbins si Bill Murray par a fi rupti din lumea din Ember – se potrivesc manusa pe rol, chiar ma gandeam pe cine altcineva ar fi putut alege pentru rolul respectiv. Surprinzatoare este Saoirse Ronan pe care o stim din Atonement si care m-a surprins chiar mai mult decat a reusit in celebra drama.

Ce spun criticii despre City of Ember?

Tomatometer-ul de pe RottenTomatoes arata 48%. Roger Ebert crede ca este mai degraba un film pentru copii, intr-o lume a viitorului nu atat de SF si in care messengerul este inlocuit de mesageri in rosu.

Pentru copii sau nu, eu va invit sa il vedeti. Este posibil sa fie, sub masca unui film pentru copii, mult mai multa substanta decat ne asteptam.

Nota IMDb: 6.9/10

CoolRank: 7/10