Desi consumatoare (in opinia unor apropiati, prea avida) de teatru, ajunsesem in ultima vreme sa cercetez exagerat de atent piesele pe care urma sa le vad. Sa imi pun prea multe intrebari cu privire la mesajul, sonorul, scenografia, costumele si nu in ultimul rand performanta pe care ar fi trebuit sa le intruneasca orice vizionare.

Ce face actorul cand publicul ii da cu flit? Da mai cu talent, desigur! Tanarul mai ales, inca neatins de aere si plin de aplomb, va interpreta din tot sufletul – fie cu casa inchisa, fie ca-i sufla vantul prin ea. Acum o saptamana, sala in cauza era… bine aerisita, fortandu-i pe actori sa se adapteze si pe mine sa ma simt privilegiata. O piesa jucata numai pentru mine, ce onoare! Chiar a fost, una incununata de-o sesiune informala de Q&A dupa “lasarea cortinei”.

Traim vremuri foarte deconcertante. In exprimarea absurdo-comica a lui Brian Molko, frontman-ul formatiei Placebo, “tipele parc-ar fi tipi, tipii parc-ar fi tipe, tipele par camionagii, iar camionagii par pudeli!”. Citat care, desigur, n-are mare legatura cu ce s-a intamplat in Café Godot ieri seara – premiera piesei Don Juan interpretata de fete, cap-(aproape)coada. Dar cumva travestiul de pe scena mi-a amintit de confuzia exprimata de Molko vizavi de trend-ul aparentelor inselatoare. Molko insusi, care si el e cat se poate de in ton cu trend-ul, ar fi aplaudat acest “Don …

In general ma feresc de drame atunci cand merg la teatru. Si “tragicomedie” nu este pe lista preferintelor mele. Cu toata astea, Vizita Batranei Doamne era o piesa pe care o apreciasem in trecut si al carei mesaj mi s-a parut suficient de interesant incat sa ii dedic 3 ore si jumatate din timpul meu. Iar prezenta Maiei Morgenstern pe afis nu a facut decat sa ma convinga. Nu m-am asteptat nicio secunda sa am parte de un real show, de o tragicomedie cu accent deosebit pe comedie si de …

O noutate absoluta – teatru acrobatic
Scena romaneasca se poate lauda, incepand cu 29.11.2011 cu un spectacol cu totul si cu totul inedit: teatru acrobatic insotit de proiectii video pe un ecran de cinema. Autoarea acestei minunate “fapte” este doamna Chris Simion, care a mai regizat si “Dragostea dureaza 3 ani” si “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”. Notiunea de teatru acrobatic poate fi mai greu de patruns la prima strigare, asa ca permiteti-mi sa dezvolt: vorbim despre niste idei aduse la viata prin intermediul unui concurs de tehnici artistice.

Piesele domnului Neil Simon sunt niste perle de buna dispozitie molipsitoare. In peisajul teatral bucurestean care a imbratisat din ce in ce mai multe din repertoriul dramaturgului american semnalam acum o noua aparitie: Un cuplu ciudat la Teatrul de Comedie din Bucuresti in regia lui Liviu Lucaci.

Nota: acest articol se adreseaza persoanelor care merg la teatru pentru a se simti (mai) bine. Fie pentru ca piesa pe care o vad le permite sa inteleaga lucruri despre ei, facandu-i sa rada sau sa planga, fie pentru ca pur si simplu se amuza copios de caricaturile din piesa, fie pentru ca empatizeaza profund in fata unei drame. Sau din orice alt motiv.

Teatrofilii bucuresteni au observat cu siguranta in ultimii ani ca scena romaneasca s-a imbogatit in mod semnificativ cu opere ale unor dramaturgi americani: The Shape of Things, Fat Pig, Moartea unui comis voiajor, Descult in Parc, si Biloxi Blues. Ultimele doua apartin aceluiasi autor, pe nume Neil Simon, si reprezinta doua varste diferite de creatie artistica.

Ce faceti in seara de 3 octombrie, de la orele 20:00? Speram ca ne-am trezit din timp si nu aveti nimic planuit… inca – calendarul vostru socio-cultural va capata indata un mare “x” rosu in dreptul datei de 3 ale lunii viitoare, multumita unei reprezentatii de neratat la Palatul Copiilor din Capitala. Comedia Biloxi Blues, o piesa semi-autobiografica semnata Neil Simon, o poveste din transele serviciului militar care a facut inconjurul tarii noastre pricinuind ropote de aplauze, si-a anuntat de curand o noua iesire la rampa si noi suntem gata …

Teatrul Act a lansat acum, la sfarsit de mai si de stagiune, cel mai drag mie spectacol pana in prezent. A reusit sa detroneze in ierarhia mea personala pana si vestitul Cafeneaua, despre care sunt sigura ca v-am spus ca l-am vazut pana aproape am invatat replicile.