Babel porneste de la ideea unei simple impuscaturi rezultata din joaca a doi copii, impuscatura care se face auzita si simtita pe intregul glob. De aici se declanseaza o tragedie resimtita in mici parti pe fiecare continent. Ceea ce impiedica rezolvarea ei rapida sunt prejudecatile rasiale si neintelegerile de comunicare. Apropo de problemele de comunicare, mi-a placut foarte mult tagline-ul filmului: “Daca vrei sa fii inteles, asculta“.

Auzisem ca este un film plictisitor si lent – nu mi s-a parut. Este un film care ilustreaza pur si simplu realitatea din mai multe unghiuri, povestita pe mai multe limbi - japoneza, spaniola, engleza, araba, limbajul semnelor. Scenariul si filmarea amintesc de stilul filmului de arta frantuzesc, ceea ce poate crea senzatia de lipsa de actiune sau de film static.

Stiu ca toti va asteptati sa urmeze si o parte negatica. Ei bine, am ajuns la Babel si am vazut Crash – un Oscar reeditat. Subiectul, stilul de desfasurare a povestii pe mai multe planuri, jocul, modul de filmare amintesc foarte bine de castigatorul Oscarului de anul trecut - Crash. Daca mai pui si faptul ca ieri vazusem Magnolia (spre rusinea mea, nu apucasem sa vad filmul pana acum) o sa intelegi de ce nu am fost chiar incantata.

Totusi, nu mint cand spun ca Babel este un Crash cu un scenariu si o poveste mai bune, din pacate cu mai putin suspans si prea static. Filmului ii lipseste un pic de actiune, ii lipsesc rasturnarile de situatie si elementele surpriza. Poate de asta, pot spune ca nu este un film de la care sa iesi pe ganduri…

Despre regie si Alejandro González Inarritu, pot spune ca nu m-a surprins asa cum a facut cu 21 grame si Amores Perros. Desi sunt fan al lui Inarritu, nu il vad castigand Oscarul pentru regie cu Babel. Sa vedem duminica noapte daca ma insel…

Nota: 7.5/10